gabryelle

Oameni si culori… Indragostiti… 

 

S-a mai scurs o pagina… Am intors inca o fila… Am schimbat decorul… Verde… Albastru… Frunze, flori… Si piatra cubica… Roci si trunchiuri de copac… O buturuga uriasa… Inaltime… O cascada… Susurul apei si glasurile copiilor…

 

 

 

Ghiciti unde ma aflam?

 

 

Pentru ca nu se poate altfel, am primit leapsa de la Adrian… Multumesc frumos… )

 

Masina visurilor mele (pentru moment, caci s-ar putea sa imi schimb rapid optiunile) este Volkswagen Iroc (Scirocco). Imagini cu super-masinuta aici si aici.

Dragut, nu-i asa? 

 

Leapsa merge mai departe la All-in, Iakobe si Razy. ;;)

 

 

PS: Si la baietii de la Allianz Design. Got ya, boys!

Imi place teatrul, imi place scena, imi plac jocul…

 

Era un ipotetic actor intr-o piesa proasta… Ii placea atat de mult sa joace un rol atat de prost intr-o piesa fara succes… I se parea ca e cel mai bun, dar se insela… Enorm… Un rol mai prost nici ca putea sa primeasca… A acceptat, caci nu avea incotro… A pacalit o data, va mai pacali si a doua oara… De ce? Pentru ca
poate, pentru ca stie sa se foloseasca de aparente in favoarea lui… Rozul acela poate fi perfid… Si zambetul… Incredibil de ipocrit… Ramane totusi esenta. Nimeni nu putea sa o dilueze sau sa o neutralizeze. Componentele sunt secrete, aroma este insa ucigatoare…

 

Imi trec atatea scenarii prin minte, atatea moduri in care s-ar putea termina toata povestea…. Ma simt un mic regizor intr-o lume atat de mare… Modific ce vreau, cand vreau, pentru cine vreau… Eu aleg… Joc piesa mea… O intreaga opera de arta, cu un auditoriu remarcabil. Sunt impresionata… Un personaj principal. Stie ce face, de ce si, mai ales, pentru cine… Iubeste, adora… A trisat. Si nu numai o singura data… A castigat… Premiul cel mare chiar. E in stare de orice acum. Stie care ii sunt prioritatile. Nu vrea sa lase urme, dar este inevitabil… Unii se vor rani singuri… Vor mai fi trecut prin inca o experienta… Vor fi devenit mai intelepti…

Crezi in destin? Sau in soarta? In ce ti-e scris? Din ce in ce mai des aud expresiile "Asa a fost sa fie", "Asta e"… Fraieri! Poti sa schimbi ceva daca iti doresti cu adevarat. Conditia existentiala este sa crezi in tot ceea ce faci, sa vezi un outcome. Si daca te hazardezi? Gresesti… Enorm. Trebuie sa fii realist, sa apreciezi adevarata dimensiune a evenimentelor. Am vazut atatea exemple de oameni care au crezut ca pot face totul, ca sunt cei mai buni si ca nu li se poate intampla nimic. Fals!

Nu pot sa spun ca eu sunt un monument de intelepciune, dar cel putin pe mine ma pot aprecia. Cateodata si pe cei din jurul meu. Stiu ce pot, ce vreau, ce cred despre unii sau altii. De cele mai multe ori am argumente bine fondate. Asa ca…

 

Desi relativ precauta in ultimul timp, am multe cicatrici, multe semne, multe rani… Dar s-au mai vindecat… Si se mai vindeca… Am trecut peste atatea intamplari, dar batuta nu m-am dat. I-am suparat, stiu, pe cei din jurul meu.  

Am gresit uneori, am fost poate mult prea exuberanta, mult prea increzatoare. Am avut incredere in cei din jurul meu.

 

A trecut atat timp… S-au scurs destule zile, dar  nu prea s-au schimbat multe… Si mi se pare atat de straniu, atat de ciudat… Ma gandeam ca dupa doua saptamani totul va fi diferit si ca eu ma voi fi schimbat… Dar de unde? Sunt aceeasi… Naiva, uneori inocenta… Studenta poate… Aceasta sa fie schimabrea? Si ce daca ar fi asa? Nimic nu e deosebit… Doar atitudinea alor mei… Sau nu? Nu stiu… Se prea poate… Cert e ca inauntrul meu s-a transformat ceva… Sentimente, ganduri… Alta atitudine, alta viziune asupra vietii… Totul pare perfect… E doar o aparenta care poate modifica intru totul viata…

 

Derizoriu…

E straniu, e ciudat… Dar e atat de frumos! Descopar lucruri noi, atat in jurul meu, cat si despre mine. Sincer, cred ca de-abia acum incep sa imi dau seama cine sunt eu cu adevarat. Am fost un copil, o adolescenta cu ganduri mari, cu planuri indraznete pentru un viitor ce il credea apropiat. Le-am pierdut insa pe parcurs… Nu din vina mea, ci a altora… Pentru ca s-a pus punct, pentru ca s-a preferat altceva…  Pentru ca…

Gata… Ultima seara acasa… 

 

Maine dimineata plec… Si nu stiu precis cand ma intorc…