4
5 August 2008Imi place teatrul, imi place scena, imi plac jocul…
Era un ipotetic actor intr-o piesa proasta… Ii placea atat de mult sa joace un rol atat de prost intr-o piesa fara succes… I se parea ca e cel mai bun, dar se insela… Enorm… Un rol mai prost nici ca putea sa primeasca… A acceptat, caci nu avea incotro… A pacalit o data, va mai pacali si a doua oara… De ce? Pentru ca
poate, pentru ca stie sa se foloseasca de aparente in favoarea lui… Rozul acela poate fi perfid… Si zambetul… Incredibil de ipocrit… Ramane totusi esenta. Nimeni nu putea sa o dilueze sau sa o neutralizeze. Componentele sunt secrete, aroma este insa ucigatoare…
poate, pentru ca stie sa se foloseasca de aparente in favoarea lui… Rozul acela poate fi perfid… Si zambetul… Incredibil de ipocrit… Ramane totusi esenta. Nimeni nu putea sa o dilueze sau sa o neutralizeze. Componentele sunt secrete, aroma este insa ucigatoare…
Imi trec atatea scenarii prin minte, atatea moduri in care s-ar putea termina toata povestea…. Ma simt un mic regizor intr-o lume atat de mare… Modific ce vreau, cand vreau, pentru cine vreau… Eu aleg… Joc piesa mea… O intreaga opera de arta, cu un auditoriu remarcabil. Sunt impresionata… Un personaj principal. Stie ce face, de ce si, mai ales, pentru cine… Iubeste, adora… A trisat. Si nu numai o singura data… A castigat… Premiul cel mare chiar. E in stare de orice acum. Stie care ii sunt prioritatile. Nu vrea sa lase urme, dar este inevitabil… Unii se vor rani singuri… Vor mai fi trecut prin inca o experienta… Vor fi devenit mai intelepti…
August 7th, 2008 la 13:06
[Reply]
August 7th, 2008 la 13:12
foarte frumos
[Reply]
August 7th, 2008 la 17:48
Ba, n-am inteles nimic
[Reply]